Băile Herculane este una dintre cele mai vechi stațiuni balneare din țară

Stăpânirea romană pe aceste meleguri este atestă documentar printr-un bogat material arheologic. Din păcate el nu s-a păstrat în întregime. O dată descoperit, materialul a fost înregistrat de juristul Paschale Garofolo în lucrarea ”De usu et praestantas Thermorum Helculanorum” (1727, er. III în 1743). Importanța lucrării se dorește și faptul că, constitue singura mărturie despre materialul amintit, deoarece în stațiune a rămas o infirmă parte conservată astăzi în muzeul orașului. Cât privește cea mai mare parte a materialului arheologic, din nenorocire în drumul spre Viena, un transport s-a scufundat în Dunăre, în dreptul Pestei, și numai câteva piese au ajuns la muzeul de antichități.

Materialul arheologic respectiv se compune din pese reprezentând atât o valoare artistică cât și una istorică. Din prima categorie făceau parte șapte statui înfățișând pe Hercule, dintre care numai trei se păstrează la muzeul amintit. Erau apoi tot felul de podoabe: brățări, inele, fibule, obiecte de toaletă feminină, de ornament vestimentar, etc. Valoare documentară purtau și modelele purtând afigiile lui Traian, Hadrian, Autonius Pius și Marcus Aurelius. Tablele vodite erau în număr de peste douăzeci, iar autorii lor purtau nume din cele mai proeminente ale socetății romane din Dacia. Este vorba despre un praefectus Legionis XIII. Geminae Antonine, expraefectus Legionis Quintae(locțitorul comandantului legiunii a V-a) praeses Daciarum (guvernatorul Dacilor), propraeses Mesiale(locțitorul guvernatorului Moesiei) etc.Funcțiile sunt revelatoare, indicând componenta socială a societății care frecventa stațiunea: exclusiv clasa privilegiată; bineînțeles că erau și numeroși sclavi liberți, de care nu se puteau dispensa reprezentanții clase anumite, dar ca însoțitori.

Tablele vodite care erau dedicate libeuter (de bunăvoie),  în cele mai multe cazuri zivinității protectoare a apelor tămăduitoare - Herculi genie loci fontibus calidis, de asemenea lui Aesculapius și Hygieis. Una din tablele vodite amintește faptul că un oarecare membru al consiliului  municipal și casier al orașului Drobeta, venit la Herculane să-și caute sănătatea, a fost ucis de latrones (…) în inscripție se spune că moartea i-a fost răzbunată de un frate, ceea ce înseamnă ca ucigașii au fost prinși și executați (…)

Câteva descoperiri de dată recentă – făcute incidental în stațiune, printre care căzi de piatră, scunde, special pentru cardiaci care introducând picioarele sau mâinile afectate de reumatism nu-si expuneau inima, vădesc stadiul avansat al medicinei romane în domeniul tratamentului balnear.

În timpul restrângerii stăpânirii romane din Dacia, ultimile cohorte care au părăsit teritoriul ei au fost cele de la Herculane. De remarcat acest sens al altarului ridicat lui Apulum (Alba Iulia), în perioada anilor  260 – 268. Prezența comandantului roman de la Băile Herculane este o dovadă categorică despre menținerea stăpânirii romane la data amintită.

Activitatea omenească de pe lângă băile termale s-a desfășurat în timpul împăratului Constantin cel Mare;  romanii au refăcut castrele de la Mehadia și Tergova, asigurând o continuitae administrației lor în acest ținut.

Este cazul să amintim că numele antic al stațiunii a rămas încă necunoscut. Deoarece toponimul nu reprezintă importanța economică și militară, nu a fost înregistrat pe lista numelor de localități păstrate în itinerare sau menținute de gografii antichității. Probabil sa numit Aquae sau cum au presupus unii cercetători, pe baza inscripțiilor și sculpturilor închinate zeului Hercule, Aquae Herculis ba chiar Ad aquas Herculis sacras - ceea ce în traducere ar însemna apele tămaduitoare ale lui Hercules neînvins sau întotdeuna învingător, sau Thermae Herculi ad Mediam, Băile lui Hercule de la Mehadia. acest din urmă nume s-a popularizat și a rămas în circulție până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, făcând pe mulți să confunde stațiunea balbeară cu Mehadia.

Stațiune balneară părăsită de romani a fost folosită totuși în continuare în secolele următoare, de către localnici și populația din împrejurimi. Aceast rezultă din unele mărturi, destul de puține penru o perioadă de aproape o mie de ani, perioadă ce coincide – în mare – cu trecerea valurilor succesive ale popoarelor migratoare.

Tradiția despre puterea miraculoasă, tamaduitoare a apelor de la Herculane era vie în rândul locuitorilor de aici, care, fără îndoială, aveau la bază și o confingere proprie din practică îndelungată a folosirii lor. Faptul este confirmat și de o altă împrejurare petrecută în 1689. La data aceea, Imre Tokoly, conducătorul însurgenților care luptau împotriva stăpânirii habsburgice din transilvania, reușise, cu ajutorul turcilor, să ocupe Mehadia. Către seara zilei de 24 iulie, notează în jurnalul său, ”eu însumi m-am întors …, prin munți înalți și stânci, să vizitez vestitele băi.”

Aprecierea din urmă ”vestitele băi” este suficient de elocventă pentru a mai necesita vre-un comentariu.

Urmariți-ne și pe Facebook

Vremea în Băile Herculane

eXTReMe Tracker